Iată cum ne devalorizăm singuri și astfel nu ne simțim încrezători în noi….
Hai să vorbim despre rolul de VICTIMĂ.
Persoana nu răspunde la o dinamică de mânie, precum persecutorul, ci la sentimentul de RUȘINE
Ea a reacționat la evenimentele trecutului concluzionând că nu valorează nimic
Atât timp cât se menține într-o situație agresivă, nu riscă să se afirme.
Credința ei este că cea mai mică dorință ar fi anihilată de partenerul PERSECUTOR.
Este așadar PROTEJATĂ de dezordinea care s-ar produce în ea și în jurul ei dacă ar îndrăzni să-și schimbe atitudinea.
Această dezordine ar avea loc imediat ce s-ar decide să iasă din situația în care se află.
Dar nu este DELOC UȘOR să-ți acorzi O VALOARE când te-ai rușinat întotdeauna cu TINE.
Procesul implică o RECONSIDERARE SEVERĂ A INDIVIDULUI.
Și totuși această reconsiderare TREBUIE SĂ AIBĂ LOC.
Beneficiul ascuns în acest caz este rutina și siguranța pe care a mai trăit-o, este un scenariu căruia i se cunosc regulile
Nevoia de securitate este una dintre cele mai ancorate în noi
Dar acest scenariu provoacă multă suferință!
Victima nu consideră că merită ATENȚIE, așadar cea care i se acordă prin agresiune poate fi considerată drept un beneficiu.
Mai bine o atenție nesănătoasă decât deloc.
