Alina Maria Bedelean

Frica de a fi respins(ă) face parte din categoria frica de afirmare

Frica de a fi respins/ă face parte din categoria “Frica de AFIRMARE sau de autodefinire, de a ocupa un loc și a avea un rol precis printre ceilalți”

 Credințele limitative care stau la baza acestei frici: “sunt foarte influențabil”, “consider că nu am nimic interesant de spus”; ”ceilalți sunt atât de siguri pe ei, încât mi-e teamă să nu fiu luat drept idiot dacă spun ceva”. “Cum fac ceilalți să aibă atâtea lucruri de spus? Mie nu-mi vine nicio idee”.

Acest gen de adult e foarte influențabil, refuză să ia atitudine la timp și de a ocupa un loc ( frica de a deranja)

Are impresia că e copleșit constant de evenimente și circumstanțe.

Poate să-și schimbe părerea sau personalitatea în funcție de interlocutor.

Dacă este prins într-o confruntare face în așa fel încât să nu se situeze în nicio tabără.

În ochii celorlați e văzut ca un moderator, reprezentând echilibrul, când de fapt, e incapabil să-și aleagă tabăra.

În forul lui interior, el îi admiră în secret pe cei care au un punct de vedere personal și aplomb.

O altă caracteristică a persoanei care are frică de a fi respinsă este teama de a vorbi despre sine.

E ca și cum a vorbi înseamnă a spune prea mult, a te dezvălui prea mult.

Senzația de a nu fi la înălțime și teama de ridicol sunt foarte puternice atunci.

Fuga e un alt mijloc la care poate apela această persoană.

Dacă totuși este obligată să se exprime va folosi câteva subterfugii fuzionale.

Dacă e tipul de erou atotputernic, poate avea tendința, dimpotrivă, să vorbească pentru a umple golurile din conversație.

Cum să înveți să te afirmi, adică să-ți ocupi locul de adult?

Exprimă-ți opiniile, afirmă-te ori de câte ori ai ocazia,  lucrează la a aranja lucrurile pe categorii, cu alte cuvinte de a respecta limite clare.

Existăm sau, și mai bine, învățăm să existăm prin privirea părinților și cu acordul societăți.

Locul în sânul familiei și chiar în linia de descendență nu e lipsit de importanță.

El nu este fix, ci poate evolua. La fel și în grupurile de prieteni, în anturajul profesional, în instituții.

Esențial este să accepți să fii înscris undeva, să-ți alegi poziția și sa ți-o asumi, nu să eziți la nesfârșit între două locuri.

Din cauza perfecționismului îți e prea teamă să nu spui prostii sau să pari ridicol.

A exista înseamnă a-ți asuma faptul că uneori poți să deranjezi.

De asemenea lucrează la ancorare prin activități precum improvizația, dansul, teatrul.

La fel și strada, mersul însuși, în mod curios, permite să te simți și mai mult la locul tău.

A merge înseamnă a te desfășura în spațiu, a te expune, a avansa, a exista.

Ruminarea reprezintă o formă de închidere în baza de siguranță originală.

Să amintim că baza de siguranță este reprezentată de părinți.

Atât timp cât necesitățile vieții ( școala, apoi viața) îl împing pe copil să renunțe treptat la proximitatea fizică față de părinți, apare inconștient un echivalent mintal al bazei de siguranță, un univers restrâns, în general centrat pe interdicțiile familiale, devenite inconștiente.

Cel mai important dintre aceste principii e legat de fidelitatea familială: ea tinde să interzică unui copil să se îndepărteze de alți membri ai familiei, deoarece aceasta constituie implicit o trădare și antrenează pentru el o mare culpabilitate.

Ruminarea nu e o simplă problemă cognitivă care, într-un fel, “cade din cer”.

Ea e consecința obligatorie și logică a fricii de a crește, alături de incapacitatea de a lua decizii și de a-și lua angajamente în exteriorul familiei.

În final, nu doar gândurile se rotesc în buclă: toata viața se rumegă și rămâne într-un punct mort.

Îndepărtându-te de ideile impuse de părinții tăi, îți redeschizi perspective noi.

Îndrăznește să trădezi fidelitatea familială, de exemplu încalcă interdicția “ nu te plânge niciodată” și în același timp “ nu crește”.

Vedem astfel că, pentru a scăpa de ruminare, e necesar să începi prin a înceta să te mai învârți în jurul părinților tăi.

A lua decizii, a ieși din starea de ruminare înseamnă a te expune deliberat unui anumit RISC.

Dacă vrei să-ți trăiești viața din plin, nu există altă soluție decât să-ți accepți vulnerabilitatea relativă.

Or, ruminarea, evitarea deciziilor, dificultatea de a avansa sunt moduri de a întreține ILUZIA unei baze de siguranță, similară cu cea reprezentată de părinții noștri.

De aceea, A EXISTA înseamnă a rupe frânghiile, a te îndepărta, a te AVENTURA.

Toate alegerile și toate deciziile sunt fundamental legate de RISCUL DE A EXISTA.

Așa că evaluează-te corect pentru a suporta ideea că te poți înșela uneori.

Dacă practici ruminarea ia în considerare ideile propuse de ceilalți, astfel încât să fii mai receptiv și deschis spre exterior.

Vrei să-ți asumi dezvoltarea responsabilității personale și să descoperi si alte frici?

Ți-am pregătit Abecedarul fricilor, un Ebook în care vei descoperi mai multe categorii de frici, vei învăța cum te poti ajuta pentru a le depăși, a evolua și a-ți înfrumuseța viața. Succes!

 

Abonează-te la newsletter-ul meu pentru a beneficia de cele 6 lecții gratuite esențiale pentru procesul tău de autocunoaștere și de o mulțime de alte informații extrem de utile!

Articole asemănătoare