Unii oameni au o teamă exagerată să nu ajungă într-o poziție de subordonare și slăbiciune, ca să nu fie atacați și distruși.
În copilărie sau adolescență ei au avut adesea impresia ca erau la bunul plac al părinților lor.
Ca și oamenii obsedați de armonie sau cei care au sete de putere, partea rănită din ei proiectează în semenii lor, o potențială superioritate și dominație.
Doar că, în acest caz, persoana în cauză nu reacționează adaptându-se, ci se revoltă.
Oamenii care se încadrează în acest tipar vor să-și păstreze avantajul în relațiile interumane.
Astfel, aceștia pot să aleagă ( în mod inconștient) între două mecanisme de apărare: rezistența activă și rezistența pasivă. Majoritatea le folosesc pe amândouă.
Ele nu se limitează doar la oameni cu putere, ci le folosim cu toții – în mod necesar- pentru a ne apăra granițele personale.
În cazul celor care au o dorință accentuată de putere și control, acestea joacă un rol deosebit, motiv pentru care le evidențiez în cele ce urmează.
Pentru a opune rezistență, ei folosesc un anumit grad de agresivitate – de aceea se vorbește de agresivitate activă, respectiv pasivă. Agresivitatea directă poate fi recunoscută ca atare.
Persoana în cauza insistă pentru dreptul ei, se ceartă, atacă.
Agresivitatea pasivă, respectiv rezistența pasivă nu este, la prima vedere la fel de ușor de sesizat.
O persoană care se comportă pasiv-agresiv nu-i transmite partenerului său de interacțiune propria voință în mod deschis, ci se eschivează prin acte de sabotaj mai mari sau mai mici.
Toate acestea se învârt în jurul faptului că persoana respectivă nu face exact ceea ce se așteaptă de la ea.
Astfel face promisiuni care sunt apoi “uitate”sau, pur și simplu, nerespectate. Sau sunt puse în practică dar cu o lentoare chinuitoare.
O formă caracteristică a rezistenței pasive este și așa-numita “ ridicare a unui zid”, celălalt, pur și simplu, nu e lăsat să treacă de acest zid.
În acest caz, nu ajută nici rugămințile, nici amenințările.
În spate se ascunde “partea rănită din copilărie” care crede că în relațiile sale trebuie să facă mult prea multe compromisuri.
Încăpățânarea este o trăsătură de caracter strâns legată de rezistența pasivă.
Oamenii extrem de încăpățânați și care nu fac compromisuri stârnesc în semenii lor impulsuri puternice de agresivitate, pentru că aceștia se simt extrem de neajutorați, neputând avea nicio influență asupra celui încăpățânat.
Desigur, și oamenii cu un comportament agresiv activ le stârnesc furia semenilor lor.
Dar, atacatorul activ poate fi, cel puțin, recunoscut cu ușurință, și-și asumă în acest sens răspunderea pentru comportamentul lui.
Cel pasiv-agresiv acționează exact invers, sub masca liniștii exterioare.
Oamenii care prezintă o puternică sete de putere sunt obositori în interacțiunile interumane, pentru că vor să aibă mereu dreptate.
De multe ori se ajunge la dinamica victimă – agresor.
Copilul din omul puternic, care se percepe ca victimă (a părinților săi) si ca subordonat, proiectează în cel de lângă el o dominare/superioritate aparentă, împotriva căreia trebuie să se apere.
Prin strategiile lui de putere îi induce apoi partenerului de interacțiune tocmai acele senzații de neputință pe care ar vrea să evite cu orice preț să le resimtă el însuși.
Până și oamenii care se arată foarte doritori de iubire și armonie sunt stăpâniți, cel puțin “uneori” de o puternică sete de putere, rănindu-și fără motiv partenerul de cuplu.
Sunt luați de val, dar ulterior analizând mai profund, descoperim că se răzbună inconștient pe unul dintre părinți.
Un element marcant al setei de putere este și un comportament foarte solicitant.
Oamenii care sunt foarte pretențioși au adesea o convingere inconștientă, care sună astfel: “Nu am reușit” Pe baza acestei convingeri se simt imediat asupriți.
Ei se percep ca fiind victime și cer mult mai mult decât dau.
În interacțiunea cu ei, ai adesea sentimentul că unor asemenea madame, respectiv monsieur, trebuie să i se între în grații prin favoruri făcute de bunăvoie.
Într-o formă mai atenuată, își fac, pur si simplu, dreptate în mod meschin.
Au mare grijă să li se respecte drepturile, acordă o anumită atenție și drepturilor celorlalți, dar nu sunt niciodată generoși, nici pe plan financiar, nici cu laudele sau favorurile.
Totul e calculat în termeni pro și contra, Copilul rănit din interiorul lor se protejează prin “acumulare”
E important să știi că ești o persoană puternică. Te aperi și le ții piept potrivnicilor tăi. Ești contrariul resemnatului.
Ai o dorință neobișnuit de mare de supraviețuire și autoafirmare. Asta te-a și protejat adesea și te-a dus mai departe.
Fă acea parte rănită din interiorul tău să fie conștientă de faptul că a depășit perioada în care era în grija lui mami și a lui tati.
Multe conflicte, pe care ai vrea să le rezolvi sau pe care le provoci prin setea ta de putere, sunt inutile.
Desigur că ai aceleași drepturi precum ceilalți și ai dreptul să te aperi.
Bunăvoința și empatia te-ar duce, într-o manieră mai relaxată, mult mai departe.
Astăzi, Adultul interior poate să aibă mai multă grijă de partea aceea rănită din trecut, faceți echipa pentru că lumea exterioară nu este chiar atât de rea.
Dacă vrei să-ți asumi un proces profund de transformare o poti face prin Programele Vindecă copilul interior și Vindecă adolescentul interior.