Copilul stă în cameră și aude vocile ridicate din bucătărie ale părinților.
Nu înțelege exact ce se întâmplă, dar simte tensiunea în aer, în corpul lui, în liniștea care urmează.
Se apropie încet și întreabă: „Mami… ești supărată?”
Mama zâmbește forțat și răspunde:
„Nu, puiule, totul e bine.” Copilul o privește. Simte că nu e bine.
A auzit, a văzut, a simțit.
Dar mama totuși spune altceva.
Și atunci, fără să-și dea seama copilul, ia o decizie importantă:
„Probabil eu greșesc.”
Învață să nu mai creadă ce simte.Să ignore nodul din gât și din stomac.Să pună la îndoială ceea ce vede.Ani mai târziu, adult fiind, încă simte acel nod dar nu mai știe de unde vine.
Simte lucruri, dar nu are încredere în ele.Aude ceva în interior, dar îl reduce la tăcere.
Apare un conflict interior: ce simt vs. ce mi se spunePentru siguranța lui , copilul alege să nu mai aibă încredere în propriile percepții.
Învață să-și ignore emoțiile și senzațiile.
Crede cu tărie în puterea părinților (exteriorul)
Parintii „știu mai bine”, sunt văzuți ca niște „zei” mai ales când ești mic.
Așa apare confuzia emoțională, neîncrederea, dificultăți în identificarea propriilor emotii.
Iar psihoterapia… este drumul înapoi.
Locul în care, încet, cineva te întreabă din nou:
„Ce simți tu?”
Și, pentru prima dată, răspunsul nu mai e corectat. Nu mai e negat. Nu mai e pus la îndoială.
Este ascultat.
Și, pas cu pas, înveți din nou:
că ceea ce simți are sens, că ceea ce percepi este real pentru tine, că poți avea încredere în tine.
Psihoterapia nu adaugă ceva nou.
Ea reconstruiește ceea ce a fost pierdut:
legătura cu propriile emoții
curajul de a le crede și a le urma.
Pe scurt reconstruim încrederea în sine.
Lucrezi cu tine ca să repari prezentul… sau repeți trecutul?
Care e cea mai mare durere a ta din prezent?
Descoperă programele online pe care le-am creat pentru a-ți crește stima de sine și încrederea în tine aici https://alinamariabedelean.ro/
