Unii oameni joacă de-a dreptul roluri și se ascund în spatele unei măști.
În special cei care sunt în conflict cu sentimentele lor, cu partea de “copil rănit” sau “adolescent rănit”
În cadrul interacțiunilor umane se consideră lipsiți de valoare.
Își ascund propriile nevoi și se orientează în funcție de dorințele celorlalți.
Aceste persoane Nu au curajul să fie ele însele. Teama lor de a fi respinse și expuse atacurilor semenilor lor e foarte mare.
În plus, acestea par aproape întotdeauna foarte sigure de ele.
Unii nu au curajul să iasă în lume când au o zi proastă, se simt prea vulnerabili.
Vor să prezinte lumii doar părțile lor puternice și vesele.
Acest mecanism este folosit așadar în proporție mare de cei marcați de dorința de armonie și perfecțiune.
Oamenii care au curajul să iasă din casă doar cu o mască sunt de părere că este împovărătoare și istovitoare o asemenea costumație.
Totuși, teama lor de a se lovi de un refuz, dacă ar arăta mai mult din adevărata lor fire, e mai puternică decât senzația de sufocare pe care o simt sub mască.
“Copilul sau adolescentul rănit” din ei este ajustat să păcălească și să se adapteze.
Nu sunt puțini aceia care nici măcar nu au curajul de a se arăta partenerului așa cum sunt în realitate.
Cred mereu că trebuie să ascundă anumite părți din ei. Vor să-i prezinte partenerului, pe cât posibil, Eul acceptabil.
Au impresia că, dacă s-ar comporta natural și și-ar susține dorințele și nevoile, ar împovăra prea mult relația.
De fapt, în realitate, lucrurile stau exact invers: autenticitatea face relația incitantă și vie.
Unele relații sunt încremenite în jucatul unor roluri.
Aici are un aport și enorma teamă de conflict a celui în cauză.
Din pură constrângere de a se adapta, el nu-și verbalizează nevoile.
Dezvoltă pe termen lung sentimentul că nu va reuși în relație și asta produce în interiorul lui multă frustrare.
Se macină teribil în interior pentru că îi este teamă de conflict.
Astfel, se adună din ce în ce mai multă furie rece în persoana în cauză, care poate afecta și sentimentele acesteia față de partener.
Atunci relația devine rigidă și pustie.
La un moment dat, scânteia dispare și persoana încheie relația.
Până se ajunge acolo însă, poate nu s-a rostit niciun cuvânt urât.
Oamenii care se adaptează foarte frecvent și joacă roluri nu-și pot păstra, în același timp, verticalitatea.
Pentru asta, ar trebui să renunțe la autoapărare și să-și exprime deschise dorințele și opiniile.
Chiar dacă acești oameni nu mint neapărat în mod activ, pentru partener este adesea dificil să-și dea seama ce sentimente au.
Când aceștia se retrag dintr-o relație de cuplu sau de prietenie, fără a-i comunica partenerului motivele acestei retrageri, nu e neapărat corect felul în care procedează.
La fel de nedrept este ca, la sfârșitul unei relații, să-i pună partenerului în fața un fel de “decont final”, când ei, în timpul relației de dragoste sau al prieteniei, și-au exprimat rareori nemulțumirea.
În acest context, rămâi surprins adesea, văzând cu câtă ardoare se consideră unii oameni onești și sinceri, dar, în același timp, nu au curajul să vorbească deschis cu partenerul sau cu un prieten bun.
E important să fii conștient că dai tot ce e mai bun din tine pentru a fi iubit și recunoscut. Te străduiești teribil să-ți arăți doar partea bună.
Ai o capacitate de adaptare și o stăpânire de sine uriașe.
Partea rănit din tine te face să te simți destul de descurajat. Crede că, pentru a fi iubit, ar trebui sa fie altfel decât este în realitate.
Vrei să descoperi cum să te tratezi cu mai multă iubire și bunăvoință, pentru ca să ai curajul să te afirmi?
Vrei să exersezi să fii mai mult tu însuți și să-ți susții părerile și dorințele?
Vei fi surprins de cât de bine e primită această schimbare de către ceilalți.
Începe procesul de transformare sub ghidarea mea prin Programul “Vindecă adolescentul interior și acceptă-te așa cum ești!”. Spor la conștientizări!